E grav…

E grav atunci când uiţi de joc şi totul devine o competiţie. Dar pentru ce, şi până la urmă, de ce? Căci se uită atât învingătorii, cât şi învinşii, şi îţi dai seama că ai jucat şi te-ai chinuit degeaba. Joacă de dragul de a juca, fiindcă e frumos şi îţi arată adevăratul caracter, fiindcă te înalţă. Nu juca pentru gloria unei tinichele, căci lumea va uita că ai câştigat-o,în schimb, joacă pentru gloria clipei, căci fiecare clipă este minunată, aşa că sărbătoreşte-o.

E grav când pleci de undeva, te pierzi pe traseu, uiţi unde ar fi trebuit să ajungi, nu mai găseşti cale de întoarcere, şi nici nu mai doreşti să ajungi acolo. Te-ai speriat, şi îţi e frică. Află ceva: greutăţile sunt fireşti, aşa că întâmpină-le cu bucurie. Eşti sus, şi ai frică de înălţime, dar gândeşte-te cât de mulţi oameni au fost acolo înaintea ta. Nu eşti şi nu vei fi singurul care a ajuns în vârf. Dacâ într-adevăr ai prieteni adevăraţi şi tocmai în aceste momente vei avea nevoie de ei, te vor susţine.

Poate nu îţi doreai să ajungi unde eşti, dar cu toate astea, ai ajuns acolo. Coboară mai jos, unde crezi că îţi e mai bine şi unde eşti convins că ţi se potriveşte. Nu te obligă nimeni să stai undeva, dacă statul în acel loc nu îţi face plăcere.

E grav când îi asculţi mult prea mult pe ceilalţi şi mult prea puţin pe tine însuţi;când îţi pasă mult prea mult de părerea lor decât de sentimentele tale şi încetezi să îţi asculţi inima. E grav când încet-încet, treptat, dispar şi mor visele tale cele mai adânci. Le îngropăm undeva adânc în noi şi le spunem adio din cauza complezenţei, fricilor, obiceiurilor, prietenilor, familiei. Ne lăsăm doborâţi şi cădem.

Cădem în cel mai josnic, patetic hal, din care nu ne mai întoarcem şi din care nu mai ştim cum să ne întoarcem. Am înghiţiti cheia cu totul, dar pe moment nu ştim că mai există o copie.E tot în noi, şi apare în cel mai oportun moment, când suntem convinşi că am ajuns la fund, la margine.

E grav când ai uitat de tine, de nevoile tale, şi tot ce faci zilnic e să le faci celorlalţi pe plac. Nu există decât „EI” şi „EU” a dispărut cu desăvârşire.

E grav când se întâmplă cele zise mai sus, dar poate cel mai grav lucru e să nu le conştientizăm şi să le lăsăm aşa, să ne copleşească şi să ne transforme în omul ce îl uram, care nu vroiam să devenim şi să ajungem să iubim noul om. Nu iubi ce ai devenit, dacă tu nu îţi doreai asta, SCHIMBĂ-TE! Eşti PUTERNIC, mai puternic decât ştiai tu.Nu te cunosc, dar pot zice ceva despre tine: „Ai în tine o forţă nebănuită, ce este latentă! Scoate-o la iveală!”
Sursa imaginii Aici